Impactul potential al stresorilor depinde mai putin de calitatile obiective ale stresorului in sine, cat mai ales de trasaturile particulare ale persoanei care trece prin situatiile stresante, de felul cum aceasta percepe stresorii si de modul cum isi percepe propria capacitate de a face fata evenimentului stresant.
Acelasi pahar umplut partial cu apa poate fi considerat de unii pe jumatate gol, iar de altii, pe jumatate plin. Explicatia se afla chiar in persoana care priveste paharul, in perspectiva subiectiva pe care o adopta relativ la realitatea observata. La fel este si in ceea ce priveste stresul cotidian. Acelasi eveniment poate fi o sursa de stres pentru unii, un factor neutru sau chiar un factor stimulent, pentru altii.
Ceea ce difera, este felul in care fiecare individ intelege sau interpreteaza evenimentul respectiv.
Daca o situatie este stresanta sau nu, depinde in mare masura de perspectiva din care o traim, de perceptia care o avem asupra acelei situatii.
Perceptia noastra este influentata de o multitudine de factori : tipul de personalitate si temperamental, experientele din trecut, familia de origine, valorile morale si/sau religioase, nivelul de cultura, educatia primita, mesajele care ne parvin prin mijloacele de comunicare in masa ( televizor, ziare, stiri), si mai important decat orice gandirea.
Gandirea si stresul
Gandirea este unul din factorii interiori cu implicatii complexe in originea stresului. Gandirea are ca rol important prelucrarea informatiilor receptionate prin organele de simt (vaz, auz, miros, gust, tactil).
Gandirea influenteaza in mod profund perceptia noastra despre lucruri, persoane, evenimente, situatii, atitudinea mentala si intreaga noastra personalitate. O parte din gandurile noastre se subordoneaza logicii si ratiunii.
Alte ganduri provin din prejudecati pe care ni le formam datorita lipsei de informatii, a informatiilor incomplete sau denaturate. Voi vorbi despre cateva aspecte de gandire irationala, atitudini mentale care predispun la o percepere stresanta a realitatii.
Egocentrismul, preocuparea excesiva cu propriile probleme, mai ales cu aspectele negative, este o atitudine mentala nefasta in raport cu problema stresului. Prin sufocarea cu reclame care creeaza false nevoi si ne dirijeaza atentia spre ceea ce nu avem, pentru a developa dorinta de a le dobandi, societatea consumatorista accentueaza si alimenteaza aceasta tendinta umana. ( Sfat : faceti o introspectie cu voi insiva si stabiliti-va care sunt propriile voastre nevoi, propriile voaste valori, vedeti cum le puteti obtine, stabiliti-va obiective, scopuri, dar toate acestea in acord cu voi insiva, nicidecum cu asa-zisele valori care ne sunt aratate sau spuse la televizor, in reclame, etc.).
Generelizarea excesiva creeaza conditii favorabile aparitiei stresului. De exemplu , de la realitatea particulara a unei muscaturi de caine, prin generalizare excesiva si nejustificata, se poate ajunge la concluzia ca “toti cainii sunt agresivi, periculosi”. Datorita generalizarii nejustificate, individul poate fi stresat continuu, traind sub imperiul fricii de cainii agresivi.
Selectia filtru prin care eliminati aspectele pozitive ale unei situatii si pastrati sau chiar amplificati aspectele negative. De exemplu, daca la sfarsitul zilei va duceti toate sarcinile la bun sfarsit, dar ati avut o scapare marunta,va concentrati exclusiv asupra acesteia, neputand sa va bucurati de realizarile semnificative ale muncii voastre.
Autoinvinovatirea este o alta forma de gandire irationala. Cand se intampla ceva rau va considerati automat vinovat.
Gandirea dihotomica( alb sau negru) consta intr-o tendinta accentuata spre simplificarea materialului gandirii, spre reflectarea schematica a realitatii. Datorita acestei forme de gandire irationala, lucrurile sunt considerate ori bune, ori rele, situatiile sunt vazute in alb sau negru. Nu exista cale de mijloc, nu exista nuante sau griuri intermediare. Realitatea este incadrata exclusiv in doua categorii extreme. Mecanismul mental despre care v-am vorbit aici este inrudit cu cel al exagerarii, aceasta fiind o forma si mai raspandita a aceleiasi deficiente de gandire.
Fatalismul sau convingerea irationala ca, indiferent de dovezile contrare, lucrurile vor merge prost. Ca de exemplu, oricat de bine ai fi pregatit, vei pica examenul. Obisnuinta mentala de a vedea lucrurile prin prisma deznodamantului celui mai catastrofal este una dintre cele mai paguboase deprinderi de gandire.
Vestea buna este ca pesimismul are leac, iar atitudinile negative pot fi schimbate. Deprinderile noastre mentale pot fi corectate. Necesita timp si perseverenta ca acelui flux de ganduri negative care curge necontenit prin mintea noastra sa-i dam o turnura pozitiva, insa cu efort de vointa sustinuta veti reusi.
Persoanele care reusesc sa-si controleze gandurile irationale negative devin persoane optimiste care experimenteaza un nivel scazut de stres si au aptitudini mai dezvoltate de a face fata provocarilor vietii. Perspectiva pozitiva asupra vietii ne ofera posibilitatea de a contracara mai eficient situatiile stresante, aceasta ducand la reducerea efectelor stresului asupra organismului.
